Salvatorul de frumos

Adrian Buga

Într-o galerie a Muzeului Național de Artă, doi vizitatori privesc un tablou în care câteva persoane admiră clădirea cazinoului de la Sinaia. Nu este vorba de un ghid, ci de consilierul în artă Adrian Buga împreună cu un colecționar în devenire. Consilierul îl roagă pe acesta să-și închipuie ce gândesc personajele din tablou – ofițeri, doamne, copii. Un exercițiu de imaginație prin care încearcă să ajute neinițiatul să înțeleagă altfel ceea ce vede. Este doar o parte din procesul complex pe care-l reprezintă consilierea în artă. Iar munca acestuia este importantă, pentru că unul din modurile în care se poate ”asigura” viitorul unei opere de valoare este acela de a o așeza în mâinile unui cunoscător.

Totul începe cu o întâlnire în care consilierul vrea să afle de la clientul său ce-i place, ce-și dorește, ce segment sau epocă a artei preferă. Altfel spus, se conturează un profil al colecționarului, căruia i se oferă apoi o bibliografie cât mai atractivă din 10-15 titluri. ”Sunt mulți care nu au timp sau înclinație de a aprofunda o carte de istoria artei, de aceea la început propun ceva mai simplu”, povestește consilierul. ”Dar sunt mereu atent să se ajungă în faza în care el să decidă spre ce vrea să se îndrepte și să nu fie nimic forțat. Dacă-i place Klimt și înclină către școala de la Viena, aflăm ce legătură era între el și oraș , el și Freud sau creatorii de modă ( lui Klimt îi plăcea să fie bine îmbrăcat). Mă interesează ca persoana să înțeleagă contextul și momentul în care artistul picta”.

Următoarea etapă este vizita împreună la muzeele din București, unde consilierul prezintă inclusiv poveștile caselor și ale străzilor, apoi în galerii de artă, la case de licitație. ”Aici vreau să ajung cât mai târziu, pentru că oamenii la început sunt tentați să cumpere în necunoștință de cauză, doar pentru că le place. Dar ca să eviți capcanele, trebuie să înțelegi de ce îți place un lucru, ce te-a impins să iei o decizie. Dacă în spate e o dorință de a epata  înseamnă că ei nu înțeleg sistemul meu și nu sunt clienții cu care lucrez. Eu vreau ca ei să apeleze la ceva mult mai adânc din interiorul lor”. Lui Buga i-ar plăcea să existe mai mulți colecționari precum medicul Chiricuță care în anii 70 folosea arta în beneficiul pacienților și le explica și colegilor beneficiile acesteia. Pentru că, da, arta trebuie să aibă un mod de întrebuințare.

Despre personajul mitologic Argus, legenda spune că avea o sută de ochi, dintre care cincizeci totdeauna deschişi. Exact așa cum ar trebui să fie un expert în artă –poate nu întâmplător, firma de consiliere în artă pe care o conduce Buga se numește Argo Art (deși el are altă poveste care implică un Mercedes vechi și argonauții, cei care căutau lâna de aur în mitologie). Iar în domeniu e nevoie de acești ochi mereu deschiși. Buga vorbește de un posibil procent de 50-60 % de falsuri în colecțiile particulare actuale de artă interbelică a micilor sau marilor maeștri. Tocmai pentru că unii nu au știut să aleagă, să înțeleagă. ”La vechii colecționari precum Zambaccian exista o tradiție, trebuia să înveți de la cineva , toți acești mari colecționari au învățat unul de la altul. Trebuie să înțelegi de ce se colecționează, care e scopul, ce faci cu colecția dupa ce nu vei mai fi –un lucru foarte important. Comunismul a distrus lumea acelor colecționari unde te duceai ca la o academie și învățai. Arta de multe ori înseamnă eliberare și  dacă îi iei unui popor arta și cultura îi iei libertatea”.

 

O colecție a imaginarului

Adrian Buga își împarte timpul între consilierea colecționarilor de artă, recuperarea de obiecte care au aparținut  Casei Regale și descoperirea de comori pierdute. Cea mai potrivită descriere a profesiei sale ar fi salvatorul de frumos. Și așa cum se poate ghici, consilierul are povestea lui și nu e banală. După ce el însuși a avut un mentor care l-a inițiat în această lume, a urmat Facultatea de Arte Plastice și s-a specializat în pictori necunoscuți sau uitați, desene din al doilea război mondial și obiecte care au aparținut Familiei Regale.

Acum câțiva ani a trăit o întâmplare la care toți istoricii de artă visează. Chemat de o doamnă în vârstă, a descoperit într-un pod câteva tablouri care l-au impresionat. Au urmat ani de cercetare studiere, fotografiere și chiar călătorii exotice, pe firul vieții pictorului și a unei povești de dragoste. Buga a cumpărat aceste tablouri și a creat o strategie pentru a le pune în valoare, redând faima unui pictor – Raul Egon Lebel, și crescându-i cota de 10 ori. Apoi le-a vândut pentru a recupera investiția considerabilă pe care o făcuse în 5 ani, dar a avut grijă să ”sădească” operele lui Lebel la anumiți colecționari, cu un scop nobil. ”Vreau ca ulterior să ne unim forțele, să facem o expoziție retrospectivă și poate un film în care tablourile să prindă viață în 3D. Ochiul poate înțelege altfel fiind în interiorul tabloului și m-am gândit să scurtez perioada de adaptare între un ochi profan și opera de artă. ”

De atunci a mai readus în lumină și alți artiști, precum Alma Redlinger, Octav Angheluță, Eva Cerbu. Se mândrește cu albumul ”Pictori români de pe linia celui de-al doilea război mondial” (realizat de el după ce în casa unui fost ofițer s-au găsit sute de opere de artă din tranșeele frontului de est) și are nenumărate proiecte. Vorbește, de pildă, despre un pictor care făcea animație pentru copii sau despre complexul lui Brâncuși de la Târgu Jiu, pentru care a găsit o ”cheie” inedită de interpretare ce ar ajuta la popularizarea acestuia. Buga nu renunță la misiunea educativă pe care și-a asumat-o, dar aseamănă ceea ce face cu o joacă, cu un domino în care piesele nu cad, ci se ridică, unele sub influența celorlalte, pentru că un proiect aduce următorul.

Gândul i-a rămas cu siguranță la tabloul pe care l-a găsit într-un pod ca opritor să nu intre porumbeii, iar acum se află în saloanele Familiei Regale sau la cartea pe plăci de fildeș lucrate chiar de Regina Elisabeta. Prin forța lucrurilor, nu poate păstra ceea ce salvează, nu acesta este scopul (pe unele le vinde pentru a-și finanța proiectele, pe altele le donează), dar colecția lui e mult mai bogată de atât, pentru că e una a imaginarului.  ”Ca într-un atlas mnemonic (punerea unor fotografii pe un panou negru aparent fără legătură), eu îmi construiesc un panou mental pe Pinterest cu capodoperele lumii”. Arta nu este locul în care să te mulțumești cu puțin.

 

(În fotografie, Adrian Buga alături de lucrarea Mușcate în fereastră, de Raul Lebel.  Credit foto: Cristian Petrescu)

 

 

Written By
More from Iulia Stancu

Când liderii învață de la filosofi

Dacă ar fi să notez doar două idei din discuția cu fondatoarea...
Read More

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *