Escapadă în insule

Aegina1

„Fericit este omul care are norocul de a naviga pe Marea Egee”, scria Nikos Kazantzakis, autorul celebrului roman ”Zorba Grecul”.  Într-adevăr, atunci când simți că orașul e prea mic și opțiunile de relaxare sunt prea puține, alege insulele din Marea Egee. La mai puțin de două ore distanță de mers cu avionul de București, din (aproape) veșnic însorita Atenă, se poate ajunge cu ușurință în câteva insule care nu seamănă cu nimic din ceea ce vezi în restul Greciei și care oferă călătorului exact deconectarea de care are nevoie.

De regulă doar localnicii și câțiva cunoscători sunt cei care se aventurează în aceste insule, căci turiștii rămân adesea prinși în mrejele fascinantei Atena. Este o incursiune într-o lume care funcționează după alte coordonate, iar curiozitatea te cuprinde încă de când zărești silueta verde a insulelor consturându-se la orizont. Nu este vorba despre destinații luxuoase sau despre eleganța unor restaurante cu stele Michelin, ci despre relaxare și întoarcerea la lucruri mult mai simple și autentice într-un peisaj desprins parcă dintr-o poveste. Cât despre gastronomie, nu este loc mai potrivit decât pe insule pentru a încerca fructele de mare sau diferite preparate din pește, așa cum doar grecii știu să facă.

Romantic, cum altfel?

Hydra1

Cu un port construit sub formă de amfiteatru, cu căsuțe mici și albe ridicate una în spatele celeilalte, Hydra este una dintre acele destinații care pare că te așteaptă dintotdeauna cu brațele deschise. La fel o considerau odinioară și pirații din golful Saronic, care foloseau acest loc drept adăpost și ascunzătoare ideală.

Astăzi, locuitorii ei sunt mult mai pașnici și ospitalieri, iar casele lor, majoritatea de un alb imaculat și cu ferestre pictate în albastru, sunt un spectacol pentru ochiul obosit al unui călător obișnuit mai degrabă cu metropolele gri și aglomerate. Cu toate că pare mică, pe insulă se găsesc peste 300 de mănăstiri și șase biserici, răspândite printre străduțele înguste și albe ale orășelului. Cu iahtul, cu flying dolphins, cu micile ambarcațiuni de croazieră sau chiar cu elicopterul – acestea sunt mijloacele de transport cu care se poate ajunge în Hydra. Insula este eco-friendly căci aici nu este voie cu niciun fel de mijloc de locomoție cu motor, prin urmare este destinația ideală pentru explorat…la pas. Există însă un mijloc mai puțin convențional cu ajutorul căruia se pot transporta bagaje și cu care localnicii își transportă bunurile venite pe vaporașe până la ei acasă: măgărușul. Este, în mod evident, și un simbol al insulei, căci, la aproape fiecare casă există unul sau doi măgăruși priponiți de un copac, așteptându-și cuminți rândul la cărat. Așa cum există și pe multe alte insule pitorești din Grecia, locuitorii au dezvoltat o adevărată industrie cu aceste animale recunoscute pentru încăpățânarea lor – unele dintre ele având chiar plăcuțe de înmatriculare – care te poartă pe spinarea lor pe străduțele înguste ale Hydrei, contra unei sume mai mult sau mai puțin negociabile.

Nu lipsesc din Hydra nici morile de vânt sau tunurile care au rămas drept mărturie pentru trecutul războinic al Greciei, dar nici hotelurile de cinci stele. Acestea, dotate cu spa, sunt decorate însă în spiritul tradiției grecești, unde albul și albastrul se află la loc de cinste. Doar că găsirea lor reprezintă o adevărată provocare căci trebuie să rătăcești puțin prin labirintul de străduțe întortocheate pentru a le descoperi. Efortul merită căci grecii sunt foarte primitori și nu lasă pe nimeni nemulțumit sau nerăsfățat.

Ani la rând, Hydra, insula care este considerată una dintre cele mai bine păstrate așezări tradiționale din întreaga Europă, a fost sursă de inspirație și de odihnă pentru scriitori, artiști sau muzicieni greci, dar și din restul lumii. Leonard Cohen a făcut din aceasta una din destinațiile lui de suflet, după ce a cumpărat în anii ‘60 o casă aici, iar insula i-a fost sursă de inspirație pentru multe dintre compozițiile sale. Pelicula ”Boy on a dolphin”, în care Sophia Loren și-a făcut debutul în filmele în limba engleză, a fost turnată în acest decor. Doar ajungând acolo veți înțelege de ce Hydra fascinează și atrage iremediabil.

Locul unde se întâlnesc istoria, religia și legendele

Grecii glumesc adesea spunând că pentru fiecare piatră sau insulă există o legendă, așa că nici Aegina nu face excepție. Se pare că numele insulei vine de la una dintre cele 50 de fiice ale zeului Asopus, de care Zeus s-ar fi îndrăgostit, iar pentru a o proteja de furia Herei, ar fi fost adusă pe această insulă, pustie pe atunci.

Aegina a fost o scurtă perioadă de timp, între 1828-1829, capitala Greciei moderne, iar multe dintre clădirile micii capitale stau mărturie acestui lucru. Mai mult, aici a fost bătută prima monedă din argint din Grecia, având o broască țestoasă pe revers, simbol pe care îl veți recunoaște ca momeală turistică peste tot pe insulă. Capitala insulei este întesată și ea de taverne, mici restaurante și o piață de pește, iar cei care nu vor să meargă pe jos, pot alege să se plimbe cu caleașca trasă de cai.

Se spune că în Aegina se găsește cel mai bun fistic din întreaga Grecie, iar micile coline ale insulei sunt înțesate de copacii care, la începutul primăverii, par doar niște sculpturi din piatră. Pe alocuri, plantațiile omogene de fistic sunt întrerupte de pâlcurile de măslini, cu fruzulițele lor care par argintii în lumina soarelui. La jumătatea drumului între port și cel mai înalt punct al insulei, se întrezărește și biserica Agios Nectarios, care se află sub patronajul Sfântului Nectarie, loc vizitat deopotrivă de ortodocși și de persoane de alte religii. Din legendele locale, se spune că pe insulă se află 365 de biserici pentru că locuitorii se temeau de atacurile piraților care prădau tot ce găseau în cale și așa voiau să se asigure că au unde să se roage în fiecare zi a anului.

Drumurile șerpuite te duc până la sus, la Templul Aphaia, o bijuteria arhitecturală și unul dintre vârfurile triunghiului sacru format din Templul Aphaia (Aegina), Templul lui Poseidon (Cap Sounion) și Parthenon, templul dedicat zeiței Atena (Atena), așa cum erau cunoscute în antichiatate cele trei construcții. Templul este singurul cunoscut ca fiind închinat zeiței Aphaia, este și cel mai vechi dintre cele trei și, se pare, ar fi folosit drept model pentru Parthenon. Dincolo de detaliile tehnice legate de construcție, în jurul templului este o liniște desăvârșită, și pentru că este situat în cel mai înalt punct al insulei, priveliștea este încântătoare, iar aici încă o legendă așteaptă să fie descoperită.

Se spune că nimfa Aphaia, al cărei nume înseamnă ”dispariție”, s-a ascuns de un zeu care o urmărea în pădurile din jurul templului pentru ca nimeni să nu o mai găsească niciodată. În cinstea spiritului ei pur a fost ridicat acest templu, care a cunoscut numeroase transformări de-a lungul istoriei sale îndelungate. Vreți să știți întreaga poveste legată de acest lucru? Grecii din Aegina știu cel mai bine să o relateze și abia așteaptă această întrebare.

Distracția de weekend

Poros1

Nu departe de Hydra și Aegina, tot în golful Saronic, se află micuța insulă Poros, preferată de localnici mai ales ca destinație pentru finalul de săptămână. Poros se pare că este format din două insule, Sferia și Kalavria, unite printr-un pod.

Plaje micuțe și frumoase, un oraș-port pitoresc, cu un ceas care veghează parcă deasupra țărmului. O plimbare pe drumurile mai puțin bătătorite ale insulei, îl poartă pe călător prin păduri de pini, livezi de lămâi și de măslini. Cu toate că este micuță, insula are peste zece plaje, unele cu nisip fin, altele cu pietricele, aflate în apropierea tradiționalelor taverne.

Casele de pe insulă sunt construite în stil neoclasic, fiind o plăcere să rătăcești pe străduțele umbrite pentru a le descoperi. Magia acestui petic de pâmânt i-a atras pe mulți scriitori, printre care se numără și autorul american Henry Miller (“Tropicul Cancerului”, 1939).

De la frumusețea sălbatică a naturii până la insulița Bourtzi, unde a fost construită o fortăreață bizantină necesară pentru protejarea portului, și la templul plin de legende al lui Poseidon, Poros i-a fermecat cu magia lui pe cei care vor să petreacă numai câteva ore aici precum și pe cei care își doresc o vacanță prelungită.

More from Corina Alexandru

Povestitorul de București

Câți nu au gândit, cel puțin o dată, că Bucureștiul poate e...
Read More

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *