Dress code la birou: elegant sau casual?

casual business

Când am publicat recent articolul „De ce ne îmbrăcăm elegant?”, am primit numeroase comentarii despre modul în care unii bărbați din domeniul tehnologiei sunt, dimpotrivă, presați să se îmbrace mai puțin elegant la locul de muncă. Suntem obligați să abordăm această problemă și suntem interesați să aflăm orice alte impresii legate de această problemă dificilă.

Cineva ne-a scris că, în anumite industrii, „codul vestimentar nu este pur și simplu relaxat: lumea se încruntă când porți costum sau te îmbraci bine” . Iată rândurile primite:

„Lucrez în domeniul tehnologiei, un sector care pe vremuri era notoriu pentru stilul hipioților bărboși care purtau blugi și tricouri cu mesaje amuzante. Nu le păsa de regulile vestimentare stricte, dar au avut fler și stilul lor era îndrăgit.

Însușirile de mai sus din primele zile ale tehnologiei au fost disecate, reambalate și duse la extremă de către lumea modernă. În tehnologie are loc acum o adevărată cursă a înarmării (sau o ,,cursă a zdrențelor”) despre cum să fii mai prost îmbrăcat. Am auzit chiar conversații în care oamenii se lăudau cât de puțin au cheltuit pe haine. Am auzit de oameni care îi judecau pe ceilalți doar pentru că purtau o pereche frumoasă de pantaloni. Întreaga problemă a atins punctul culminant în urmă cu câteva luni, atunci când un proeminent antreprenor din Silicon Valley a declarat public: ,,Niciodată nu investesc în cineva care poartă un costum„.

Această mentalitate se bazează pe teoria prostească conform căreia hainele te fac te mai mult sau mai puțin inteligent. Se bazează, de asemenea, și pe ipocrizia scandaloasă conform căreia hainele mai puțin elegante creează o societate mai egalitară și meritocratică.

Vă întreb, prieteni, ce este mai elitist: a) un costum frumos cu o croială discretă, sau b) un hanorac de la Oxford sau de la Harvard?

În ceea ce privește un costum cu o croială frumoasă: oricine poate dobândi unele noțiuni privind educația vestimentară de bază și unele practici de standard privind bugetul. Cât despre hanoracul de la Oxford / Harvard: cât de mulți oameni pot merge la aceste universități? Purtarea hanoracului fără o astfel de afiliere este o gafă – dar da, toate aceste lucruri există chiar și în lumea tehnologiei.

În încheiere, dragi cititori, vă întreb următoarele: există o atitudine ostentativă mai mitocănească decât să apăreți la o întâlnire profesională cu un hanorac murdar + șlapi? Nu este acesta modul cel mai vulgar de a spune „Eu sunt mult mai puternic și mai important decât tine, întruct regulile vestimentare de bază nu mi se aplică„?

Acestui snobism revers, centrat pe ținuta cu șlapi, îi ia mai mult până să dispară decât pantalonilor evazați și costumelor din anii ’70 (adică peste un deceniu). Indiferent de domeniu, există presiune din partea colegilor de ,,a se îmbrăca mai puțin elegant”, așa cum există această presiune printre  adolescenți. Dar cei din urmă  nu sunt destul de maturi pentru a recunoaște că fiecare persoană ar trebui să se exprime așa cum dorește și că individualismul este ceva ce trebuie prețuit.

Individualismul în cadrul unei companii face ca un domeniu să fie competitiv, cum este cazul tehnologiei, să funcționeze mai bine și să se extindă mai rapid. Noi nu spunem că bărbații care lucrează în cadrul companiilor trebuie să poarte costume, dar este la fel de absurd ca aceste companii să le ceară oamenilor să se îmbrace precum studenții mahmuri din cămine.

În țările în care este venerată libertatea de exprimare se pare că declarația unui CEO care afirmă că nu va angaja pe cineva care poartă un costum reprezintă o încălcare a libertății individuale. Este prerogativa unui CEO de a angaja pe oricine dorește, dar să insinueze că cineva nu poate fi un geniu sau un guru sau foarte priceput în domeniul său deoarece poartă costum este o lovitură dată de amestecul dintre a fi la modă și ignoranță.

În urma unor cercetări sumare, am descoperit că miliardarul Peter Thiel este omul care (potrivit Business Insider, ediția din septembrie 2014) a declarat că are o regulă simplă de investiții: „nu paria niciodată pe un CEO cu costum” (puteți vedea informații aici : Oslo Freedom Forum .com). Totodată el afirma și că nu există ,,niciun fel de reguli vestimentare absolute și atemporale”; Thiel mai spune că ,,în Silicon Valley, a purta  costum într-o întâlnire înseamnă că ești slab în vânzări și chiar mai slab în tehnologie.”

Dar, în mod paradoxal, majoritatea fotografiilor cu dl Peter Thiel (și vă invit să cautați imagini cu acesta), inclusiv fotografia de la Business Insider, îl prezintă pe Dl. Thiel purtând – ați ghicit, un costum. Faptul că Thiel alege un costum pentru propria ținută, în mai multe ocazii, vorbește de la sine.

Într-adevăr, există avocați de succes care poartă la locul de muncă părul prins, jeans și tricouri mulate, așa că de ce să nu i se permită unui domn din domeiul tehnologiei să ,,își asume riscul” de a purta un costum bine croit,dacă așa își dorește?

În cazul în care intenția inițială de evitare a costumelor la locurile de muncă din domeniul tehnologiei a fost de a cultiva impresia de renegat (cu tricouri care au inscripții cu teme intelectuale și care se adresează gânditorilor boemi), intenția inițială, deși destul de nobilă, a fost transformată într-o formă de lene, cu un nou mesaj: ,,Sunt atât de preocupat de meseria mea, încât o ținută îngrijită este cea mai mică dintre grijile mele”.

Să recunoaștem: dacă masele cred că toți cei ce lucrează în zona tehnologiei poartă, precum Mark Zuckerberg, hanorac, atunci ce trebuie să facă cineva care lucrează în această industrie? Să urmeze turma sau să poarte costum? Răspunsul este o decizie personală, dar este absurd să ne imaginăm cum cineva este retrogradat sau pedepsit pentru că se îmbracă elegant.

Dacă bărbaților din Silicon Valley le place imaginea creată după ce își fac cumpărăturile la kilogram și își umplu frigiderul cu bere și ceai Kombucha, atunci nu avem ce face. Dar dacă le place să poarte costume bune și să atragă atenția prin stil, atunci a-i împiedică să își creeze propria imagine personală este un gest extrem de ridicol.

Traducere și adaptare a articolului apărut aici

Foto credit:pixabay.com

More from Sonya Glyn Nicholson

Șosetele ca accesorii de stil

,,Am participat la întâlniri unde oamenii se uită în jos și îmi...
Read More

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *