Locul unde zeii (încă) trăiesc și piramidele se ascund

piramide2

Uneori călătorești nu doar la mii de kilometri distanță, ci și cu mii de ani în urmă, pentru a afla o lume încă plină de mistere și practici păgâne.

În călătoria mea prin Mexic și Guatemala, vecina de la est, am aflat că doar o mică parte din multele orașe maya au ieșit la suprafață. Piramidele rămân ascunse de vegetația neînduplecată a junglei, iar decopertarea lor este un proces dificil. La Palenque (Mexic), cel mai important complex mayaș de temple, ghidul ne arată un vârf dezgolit, abia vizibil, cocoțat pe munte. Apoi ne trimite la piramida ce se ridică în fața noastră (să tot fie vreo 30 de metri). „Ce vedeți acolo (vârful) ascunde o piramidă de trei ori mai mare decât cea de aici”, ne explică el. Repere dintr-o lume în care mărgica de jad „cântărea” pe piață cât zece tone de porumb (!)…

În locuri ca acestea, istoria, mitologia și natura vin peste tine. Turistul le simte ca pe o curiozitate locală, fascinante, dar în același timp „rupte” de cotidianul său firesc. Pentru oamenii de aici, însă, este singurul mod în care lumea se învârte și conviețuiește, pentru că nimic n-ar avea sens altfel.

piramide4Aici nici urgia inchiziției, nici vremurile moderne nu au îngenuncheat spiritul locului. Astăzi, cultura indigenă aduce în continuare ofrande și se roagă la zeii săi păgâni. Situl guatemalez Quiriqua adăpostește cele mai mari stele din lumea mayașă, alături de un altar proaspăt, din ciment, pentru localnicii care vin să desfășoare aici ritualuri sub protecția focului sfânt. La Teotihuacan, în fața piramidei lui Quetzalcoatl, ghidul nostru toltec vorbește cu mândrie despre credința străbunilor și îl invocă pe Șarpele cu Pene, ca să ne binecuvânteze. Apoi scoate din rucsac un flaut artizanal și ne interpretează un cântec smuls parcă din străfundul pământului.

San Juan Chamula, sat indian vestit pentru practicile sale păgâne, ne întâmpină de dimineață cu salve de sărbătoare. În fața bisericii albe din mijlocul satului, oamenii s-au adunat să îl slăvească pe noul lor șaman. Cei aleși conduc procesiunea dintr-o transă profundă, rostind incantații în mijlocul unei perdele de fum, aburi de pox (băutură tradițional halucinogenă) și sângele animalului abia sacrificat. Înăuntru, câțiva credincioși se roagă, după preferință, la una dintre cele peste 20 de icoane. Stau în genunchi pe podeaua acoperită cu ierburi uscate și aprind câte două – trei rânduri de lumânări. Cu toții au la îndemână sticla nelipsită de pox. În fața altarului în flăcări, un bărbat vorbește cu zeii săi, în dialectul Tzotzil. Mă înfior. (Un turist frenetic ar face cu siguranță multe poze, dar oamenii de aici au crescut cu credința strămoșilor și se tem că fotografiile fură suflete. Prin urmare, oricine ar îndrăzni să ridice aparatul spre ei, mai ales în loc sfânt, ajunge în închisoare).

De la începutul lumii, natura le-a oferit mayașilor protecție, leacuri și înțelepciune. Legenda spune că Ceiba, arborele sacru care crește până la 50 de metri înălțime, stă așezat în mijlocul Universului, la întâlnirea dintre lumea celor 13 ceruri (El Mundo Superior), lumea de pe pământ și cea în care oamenii se duc să moară (Inframundo, cu cele 9 nivele ale sale). La Tulum (Mexic) – singurul oraș maya de la ocean – un Ceiba falnic se ridică protector încă de la intrare. Lemnul său de esență tare a construit nave și porți redutabile,traversând secolele. Ciocănim în scoarța lui și ne răspunde cu glas de înțelept.

La Chichen Itza, uriaș sit arheologic pre-columbian construit de civilizația Maya în Yucatan, se aud necontenit aplauzele demonstrative ale ghizilor locali. Mândri de ingeniozitatea strămoșilor, ei îți atrag atenția asupra acusticii suprinzătoare a locului. „Grozav s-ar mai auzi concertele aici”, râde cineva. Suntem cu toții de acord, dar eu una mă bucur că așa ceva nu se întâmplă. La Cholula – cea mai mare piramidă din Mexic, aproape în totalitate îngropată încă în munte – ghidul caută pe telefon un filmuleț și ne roagă să îl ascultăm cu atenție. Apoi se apropie de altarul de marmură și începe să bată ritmic din palme. Cântecul inconfundabil al quetzalului – pasărea sacră din cultura mayașă și aztecă – răsună din nou, foarte clar și cu putere, de această datăsub formă de ecou, fără ajutorul tehnologiei moderne.

În drum spre Mitla, fosta capitală aztecă, ne oprim la Santa Maria del Tule – un orășel din statul Oaxaca a cărui viață se învârte – la propriu, și la figurat – în jurul unui copac. Considerat cel mai bătrân din lume, arborele Tule are peste 2.000 de ani și în jur de 12 metri în diametru. Își poartă anii încrustați adânc în scoarță, în cele mai suprinzătoare forme. Un călător cu imaginație va distinge cu ușurință capul unui leu, și apoi, capul unui elefant cu trompa coborând spre pământ – animale care poate se plimbau și pe aici, acum mai bine de 2.000 de ani. Imaginație sau amintire?, mă întreb eu…

În Mexico City, la final de călătorie, întreaga lume primește o veste care va face istorie – un adolescent canadian s-a ghidat după stele și a tras concluzia că într-un anume loc din jungla mexicană există un oraș mayaș încă nedescoperit. A avut dreptate. Zâmbesc în sinea mea. Poate că suntem, într-un final, pregătiți să aflăm misterele maya. Îmi fac o notă mentală să revin curând, lăsând între timp arheologii să își facă treaba.

În orașul colonial Merida, frescele despre lumea maya din Palatul guvernamental  vorbesc despre durere; una, cu precădere, despre o rană deschisă: povestea episcopului spaniol Diego de Landa, arzând manuscrisele și obiectele de cult, în secolul 16. Am simțit multă tristețe în fața sa. Câtă înțelepciune adăposteau acele manuscrise? Câte mistere? Magie?… Cum ar fi arătat lumea noastră dacă secretele acelea s-ar fi păstrat? Apoi mi-a trecut prin minte gândul că poate nici nu trebuia să le cunoaștem. Poate că istoria s-a așezat astfel încât să ne scriem propria noastră călătorie inițiatică, la umbra unei lumi străvechi ale cărei secrete le răscolim încă.

 

Written By
More from Ana Gavrilă

Locul unde zeii (încă) trăiesc și piramidele se ascund

Uneori călătorești nu doar la mii de kilometri distanță, ci și cu...
Read More

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *