Stil și atitudine în conversație (II)

meetings-1149198_1280

Spuneam în prima parte că, într-o lume în care claxoanele sună încontinuu și degetele se arată prin trafic cu naturalețe, pare ciudat să ne întrebăm „cum să faci conversație” . Și totuși, să nu renunțăm să ne întrebăm ce mai înseamnă a fi gentleman. Conversația e unul dintre contextele în care ne putem arăta (sau nu) bunele maniere.

Iar aici regulile rămân aceleași de sute de ani. Arthur Martine inventaria în “Martine’s Handbook of Etiquette, and Guide to True Politeness” (1866) lucrurile de care trebuie să ținem seama când începem o discuție.

 

1 Trebuie să știi când să NU vorbești

2 Nu răspunde cu propoziții scurte, ca și cum te-ar deranja întrebarea.

3 Nu fii moralist și intolerant.

4 O „ceartă” are rost doar de dragul dezbaterii sau pentru a te distra. Dacă devine serioasă este semn de proastă creștere.

Dincolo de aceste sfaturi, autorul nu se teme să ironizeze și dă și sfaturi practice, întocmind și o listă a ceea ce NU trebuie să facem niciodată. Iată câteva tipuri de persoane în funcție de modul lor de a face conversație. Acestea sunt exemplele „așa nu”, sperăm să nu vă recunoașteți printre ei:

Cel care vorbește tare. Este în stare să acopere un grup întreg, toate subiectele îi plac și vorbește cu aceeași fluență despre toate. Nu rămâne niciodată fără cuvinte, citează persoane cu autoritate și nu permite nimănui altcuiva să rostească vreun cuvânt sau să îl întrerupă. Cei care vorbesc mult și tare au fost considerați dintotdeauna persoane superficiale de către autorii de manuale de bune maniere.

Cel care dezvăluie prea multe. Este persoana care spune totul despre tot, fie că e vorba despre câinii, proprietățile, cărțile sau tablourile sale. Crede că orice este al său trebuie să îi intereseze pe ceilalți. În cazul femeilor, subiectul preferat îl reprezintă copiii lor și au o scuză motivată de dragoste. Dar totuși le sfătuim să nu se lase atât de mult în voia dezvăluirilor, pentru că, oricât de adorabile ar fi odraselele, probabil că pentru ceilalți sunt plictisitori. Așa că, voi cei care aveți copii, nu vorbiți despre ei în conversații.

Plicticosul deștept. Intervine în orice discuție pentru a-și demonstra înțelepciunea și a expune câte un aforism /truism. Nu poate lăsa o conversație simplă să decurgă simplu, fără a interveni cu detalii și informații banale chiar și pentru copii.

Indiferentul sau apaticul. Poate că se abține să caște în fața ta, dar arată prin răspunsuri scurte că subiectul îi este total indiferent, precum și interlocutorul. Aerul său absent e nepoliticos și vulgar.

Bolnavul etern. Toți cei care vorbesc despre propriile boli sau slăbiciuni sunt plictisitori și ar trebui să ducă acele conversații doar cu cei plătiți să asculte astfel de subiecte, în speță medicii.

Cel care uită să plece. Aceștia sunt domnii și doamnele care fac vizite foarte lungi și te țin la discuții interminabile, apoi pleacă „sperând că nu v-au reținut prea mult”.

Repetitivii. Sună ca un disc stricat, vorbesc mereu despre același subiect și, indiferent de dispoziția ta și mesajul pe care încerci să îl transmiți, continuă. Lipsa lor de judecată este de condamnat.

Gafeurii. Au o abilitate specială de a alege cel mai nepotrivit subiect : vorbesc nevăzătorilor despre pictură, unei persoane în doliu îi vorbesc despre un bal.

Egocentristul. Totul se învârte în jurul său și al vanității sale. Este revoltător să te apropii de acest boa-constrictor al societății,  mereu gata să murdărească orice subiect cu propriile interese.

Traducere și adaptare a articolului apărut aici

Citește aici primul articol din serie.

Credit foto: pixabay.com

More from Sonya Glyn Nicholson

Stil și atitudine în conversație (I)

Într-o lume în care claxoanele sună încontinuu și degetele se arată prin...
Read More

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *