Balurile de altădată

palatul-cantacuzino

Balurile au fost dintotdeauna ocazii de afirmare socială – domnii își prezintă doamnele, doamnele își prezintă ținutele, iar domnișoarele sunt prezentate tinerilor. Unele lucruri rămân valabile indiferent de epocă: aici se pun la cale alianțe, se declară, subtil sau nu, iubiri și dușmănii, se dansează până la epuizare sau se fac gafe. Doamna istoric Georgeta Filitti, lector la Fundația Calea Victoriei, ne-a vorbit despre cum s-au „inflitrat” aceste evenimente în societatea românească.

Balurile au apărut în societatea românească în secolul al XIX-lea și a fost nevoie de o armată pentru ca fastuoasele evenimente după model occidental să fie adoptate. Nu pentru că ar fi fost impuse cu forța, ci pentru că apariția lor este legată de armatele de ocupație, în special de ocupațiile rusești. Ce nevoie este de arme, când există boierii (colaboraționiști) și soțiile lor?

Lucrurile s-au petrecut simplu și, ca în multe alte cazuri, „agenți ai schimbării” au fost doamnele. Ocupanții inițiază,  așadar, balurile la consulat, guvernatorul rus sau un ofițer din armata de ocupație  poftind boierii colaboraționiști, alături de soții, desigur. „Româncele erau foarte bucuroase să răspundă invitațiilor, ele fiind vectorul acestei modernizări a României în cazul Țării Românești și Moldovei”, precizează doamna istoric Georgeta Filitti. Până atunci, ocaziile de a fi văzut într-un cadru elegant erau doar ieșirile la teatru sau operă ori seratele în cerc restrâns. Desigur, latura financiară nu era de neglijat. Constantin Bacalbașa notează că în timpul ocupației rusești „înflorea viața de petreceri și de afaceri, ce se dezvoltau zilnic sub influența potopului de ruble rusești” („Bucureștii de altădată”).

bal 1
La Teatrul Național (București), după desenul de F.Schlegel. Ilustrație din Istoria Bucureștilor, de N. Iorga

Odată cu balurile, intră în scena românească și un alt fel de arhitectură, un alt fel de modă și alt fel de atitudine. Era secolul al XIX-lea și unii ar spune chiar că balul aduce în spațiul nostru civilizația – fie că ea înseamă costum, rochie, dans sau etichetă în sens modern. Importanța acestor „mondenități” în istorie nu trebuie subestimată – balurile au încurajat construcțiile (de săli și clădiri potrivite), dar au promovat și cultura și limba franceză. În istoria românească „a fost o lungă perioadă când s-au preluat din occidentul european modele de bună calitate și aici intră și poveștile cu baluri, «copiate», alături de o atitudine mai civilizată”,  spune doamna Filitti.

Chiar Palatul Domnesc este cucerit de această modă și încep să se organizeze baluri acolo – de altfel, balul cel mai impunător și mai râvnit devine cel de pe 1 ianuarie de la Curte. Dar nu oricine participa, desigur, o anume importanță socială era necesară pentru a fi poftit. Dincolo de aceasta, codul vestimentar era, de asemenea, riguros, iar manierele potrivite, importante: „să nu subestimăm gestica, un anumit bagaj de cunoștințe, o anume relație cu cei din jur”, adaugă doamna Filitti, care menționează chiar un „incident” regretabil, în care o soacră a fost „uitată” în trăsură pentru că nu avea ținuta potrivită și ar fi putut dăuna imaginii familiei…

„Din 1840 și până la al Doilea Război Mondial, Iașiul și Bucureștiul au dansat de câte ori aveau ocazia”, subliniază istoricul. În ambele orașe există case și familii pentru care balurile deveniseră adevărate tradiții – balul familiei Oteteleșanu, al familiei Bibescu, de pildă, erau cele mai strălucitoare. Palatul Șutu și Palatul Știrbey erau, și ele, spații importante ale balurilor. De asemenea, Palatul Cesianu – parte a Muzeului Istoriei (unde acum se află depozitele Muzeului de Istorie a orașului București) sau Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei (foto principală,  georgeenescu.ro), al cărui proprietar, Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul) a avut ideea inedită de a invita oaspeții în două serii, pentru că sala balului nu era suficient de mare pentru a-i cuprinde pe toți deodată.

Și atât de mare era pofta de a organiza astfel de evenimente (demonstrând, desigur, și un statut de invidiat), încât bucureștenii și ieșenii de vază, care nu au săli potrivite pentru aceste evenimente în propriile locuințe, încep să comande noi construcții.

Continuarea articolului, aici

 Articol apărut în numărul de aprilie/mai al revistei Bucharest Gentleman. Pentru abonamente, click aici

Written By
More from Iulia Stancu

În „raiul” antreprenoriatului

Un Business Angel este acel antreprenor care a câștigat (mult) din afacerea...
Read More

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *