Hollywood versus Buftea -o analiză a cinematografiei

old-cinema-776296_1280

O comparaţie între gigantica industrie americană de cinema şi firavele zvâcniri din România ale celei de-a şaptea arte ar putea părea inutilă, dar nu este deloc aşa. Hollywood abordează altfel producţia, dar şi consumul, ceea ce explică de ce îşi consolidează pe an ce trece poziţia de lider al pieţei, în timp ce România se poate lăuda doar cu o stare doar uşor mai activă decât cea de muribund. Cert este că lucrurile se vor ameliora în următorii ani, ba chiar 2016 ar putea schimba din temelii industria cinematografică de la noi. Altfel spus, acolo unde unii văd paharul jumătate gol, alții văd oportunitatea de a-l umple.

Consumul de cinema, de 14 ori mai mare în SUA

În SUA publicul din România nu este doar escapist, doritor să încerce cele mai recente, intense şi distractive oferte de la Hollywood, ci şi extrem de reticent în faţa cinema-ului autohton. Motiv pentru care, doar 75.000 de români au văzut „Aferim!”, filmul premiat la Berlin al lui Radu Jude şi clasat pe locul întâi în topul celor mai populare producţii autohtone în 2015, în timp ce „Furios şi iute 7”, campionul întregului an, a avut 651.000 spectatori.

În SUA, sutele de premiere din 2015 au avut încasări totale de 11 miliarde de dolari. În România, cele aproximativ 200 de premiere au avut un total de aproximativ 50 de milioane de dolari. Dacă luăm în considerare raportul populaţiei dintre cele două ţări, consumul de cinema din SUA, cea mai mare piaţă a lumii, este de aproximativ 14 ori mai mare decât cel din România. Americanii par „bulimici” și la capitolul cinema. Acest raport uimitor nu ar trebui să atragă atenţia asupra nivelului dezamăgitor al pasiunii românului pentru cinema, ci mai degrabă asupra potenţialului extraordinar pe care industria îl are în ţara noastră.

În prezent există speranţa că mai multe cinematografe vechi s-ar putea redeschide în oraşele mai mici ale ţării, o iniţiativă ce ar putea reaprinde dragostea românilor pentru marele ecran, în detrimentul obiceiului extrem de comod (şi necostisitor) al piratării. În ultimii ani, numărul de bilete vândute în cinematograf a crescut cu aproximativ 10% anual, semn că lucrurile se mişcă în direcţia cea bună. Şi în curând această evoluţie va prinde viteză.

 

Industrie în SUA, artă în România

Primul lucru care se poate observa la cinema-ul american este statutul de „produs”, de „marfă” al filmului. Dincolo de orice declaraţii de dragoste la adresa Cinema-ului cu majusculă, scopul filmului hollywoodian este, prin tradiţie,  să facă bani. Sau să obţină premii, ceea ce de multe ori înseamnă tot mai mulţi bani ori pentru film, ori pentru următoarele producţii ale regizorului sau onorarii mai consistente pentru actorii săi.

În comparaţie, „industria” românească depinde în mare măsură de suportul financiar obţinut de la Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC). În condiţiile în care receptarea cinema-ului autohton este atât de slabă, a face film din banii proprii este ori o decizie de orgoliu, ori un act de frondă. Este cazul unui proiect precum „Ilegitim”, filmul lui Adrian sitaru respins la CNC, dar selectat, după ce a fost realizat în regim independent, la unul dintre cele mai mari festivaluri ale lumii, Berlinala (11-21 februarie).

Anul speranței

Cum s-ar putea ameliora producţia de film din România? Există două tendinţe cât se poate de interesante. Una este oferită de o schimbare de strategie a CNC, cealaltă de o relansare a studiourilor Buftea, cunoscute acum sub numele de Bucharest Film Studios şi aflate în administrarea unui grup de investitori americani al căror reprezentant local este producătorul şi regizorul Bobby Păunescu.

În 2016, Centrul Naţional al Cinematografiei va beneficia de pe urma schimbării învechitei legi a cinematografiei, dar şi de un nou regulament pentru finanţarea proiectelor de film. Aceste schimbări ar putea avantaja debutanţii în film, garanţia unor voci proaspete, dar şi a unei game mai variate de subiecte din producţiile româneşti. Dacă în urmă cu nişte ani mai toate premierele româneşti erau drame minimaliste, între timp au apărut şi thriller-ele, filmele cu elemente fantastice, comediile sau filmele inspirate din evenimente petrecute în realitate. În 2016 aproximativ 20 de filme româneşti se vor lansa pe ecrane, într-unul din cei mai bogaţi ani cinematografici, atât din punctul de vedere al numărului de premiere, cât şi din cel al diversităţii acestora.

popcorn-1433326_1280

Lege și ordine

Noua lege a cinematografiei ar putea conţine o rezolvare a unuia dintre cele mai dureroase aspecte economice ale industriei de film locale: lipsa de atractivitate a României, în ciuda unui număr impresionant de profesionişti, pe harta producţiei internaţionale de film. În 2016, cel mai titrat film american realizat la noi în ţară este, în continuare, „Cold Mountain”, de la producţia căruia a trecut aproape un deceniu şi jumătate.

Deşi producţiile străine nu ocolesc România, potenţialul cinematografic local se va împlini numai după o lege care să ofere scutiri de taxe şi alte beneficii financiare producătorilor străini, mai interesaţi, în acest moment, de ţări precum Cehia sau Polonia, unde au parte de o primire mai profitabilă.

Un studiu PriceWaterhouseCoopers a arătat că cifra de afaceri anuală a industriei cinematografice ar putea ajunge în România la nu mai puţin de 350 de milioane de euro, dacă noua lege a cinematografiei va oferi avantaje fiscale pentru producţiile străine.

Rezultatul acestei schimbări de strategie a statului român va avea beneficii şi în afara producţiei de film, este de părere Bobby Păunescu. „Toată lumea are de câştigat, nu doar industria de film. Hotelurile, transporturile, turismul, magazinele, presa, care ar putea avea noi subiecte, am avea cu toţii poveşti mai multe, iar oraşul ar deveni mai cosmopolit”, a declarat Păunescu într-un interviu acordat în decembrie site-ului Cinemagia.ro. Păunescu a mai spus că anul acesta patru producţii de anvergură de la Hollywood se vor realiza la recent modernizatele Bucharest Film Studios.

Actorul și distribuția

O expunere internaţională mai mare ar putea rezolva şi alte probleme ale sistemului. De exemplu, statutul actorului, aflat adesea pe ultima treaptă în lanţul trofic al industriei. Fără drepturi, fără sindicate şi, adesea, fără surse de venit, actorii de film din România se află la ani de lumină de actorii din Statele Unite, mult mai bine protejaţi de industrie. În România sistemul funcţionează „pe prietenie”: probele de casting nu se anunţă public şi adesea regizorii colaborează cu actori care le sunt deja cunoscuţi de la proiecte anterioare. Presiunea studiourilor internaţionale, care cer contracte standard pentru toţii actorii, şi un flux constant de producţii străine vor ridica mult ştacheta drepturilor, exercitând o presiune pe care piaţa nu o va putea ignora.

Unul dintre cele mai crunte aspecte ale sistemului este distribuţia filmelor autohtone. Piaţa cinematografelor este dominată de Cinema City, lanţ care deţine 22 de locaţii în 16 oraşe din ţară. Lanţul Cinema City a lansat pe piaţă nu doar un excelent standard de calitate al proiecţiei, ci şi o mentalitate de business conform căreia filmele cu potenţial de public vor beneficia întotdeauna de prioritate în programarea proiecţiilor.

Filmul românesc şi cel european, mai puţin gustate de public, sunt programate cu parcimonie în multiplex-uri şi adesea la ore neatractive, ceea ce obligă distribuitorii să apeleze la cinematografele de tradiţie. Mai mult, în Bucureşti, sfârşitul anului 2015 a venit cu închiderea Studio şi Cinema Pro, două săli preferate pentru premierele româneşti şi pentru festivaluri, iar, în restul ţării, cele câteva săli aflate încă în administraţia companiei de stat RomâniaFilm sunt în pragul ruinei.

Schimbarea legii cinematografiei ar putea forţa piaţa cinematografelor să programeze filme româneşti în condiţii mult mai bune, producţiile locale beneficiind şi de un ajutor pentru promovare. Așadar, sfârșitul nu e aici.

 

Articol apărut în numărul de aprilie/mai al revistei Bucharest Gentleman. Pentru abonamente, click aici

Credit foto: pixabay.com

 

 

More from Ștefan Dobroiu

Director de festival rebel

Dacă ai fost la un festival din România şi încă te bântuie...
Read More

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *