La masă cu regii României

masa regala

Cu ajutorul istoriei, ne aşezăm la masa monarhilor României. Ca bonus, aflăm că uneori, în farfuriile suveranilor „picau” și Bombele Mărăşeşti. De la Carol I la Carol al II-lea, iată delicatesele preferate de monarhi, particularităţile comportamentului lor din timpul dineurilor şi al meselor obişnuite, dar şi băuturile pe care le preferau. Personaje importante în poveste sunt şi bucătarii fideli Familiei Regale, care uneori au petrecut decenii în serviciul acesteia. Ştefania Dinu, doctor în istorie, muzeograf în cadrul Muzeului Naţional Cotroceni şi conferenţiar, ne-a explicat mai multe despre relaţia monarhiei cu gastronomia. Am aflat astfel că de la masa lui Carol I te puteai ridica flămând, dacă nu mânuiai repede cuţitul şi furculiţa: „Protocolul impunea reguli stricte la masa regală, şi anume ca regele şi regina să fie serviţi primii, în acelaşi timp. Regele mânca puţin şi repede şi, cum termina, i se lua farfuria, dar în acelaşi timp se ridicau şi farfuriile celorlalţi invitaţi, indiferent dacă aceştia mâncau sau nu, ceea ce însemna că ultimii serviţi nu apucau să-şi termine felul de mâncare.”

Fast și …bombe

Cu o viaţă socială atât de bogată precum cea a familiilor regale, reşedinţele acestora au găzduit evenimente foarte diferite, de la cine în cadru restrâns, până la dineuri cu sute de invitaţi. O privire aruncată meniurilor frumos desenate ne dezvăluie un detaliu demn de luat în seamă: monarhii apreciau bucătăria franţuzească (deşi o parte din chef-ii care au gătit la Cotroceni sau Peleş erau nemţi) şi apreciau, în general, cumpătarea. Câteva feluri de mâncare gătite atent şi întotdeauna însoţite de salate şi fructe de sezon – iată ce se afla pe masa monarhilor.

Balurile erau o ocazie pentru ca la Peleş sau la Cotroceni să fie aduse sau preparate cele mai rafinate mâncăruri. Muşchiul şi carnea de viţel se comandau de la Viena, iar fructele veneau de la Berlin. Vânatul, vinul de ţară, preparatele din curcan şi peşte erau întotdeauna disponibile, ca şi pateurile din ficat de gâscă sau iepure. De la o cunoscută cofetărie din strada Lipscani veneau cofeturi ornamentate, prin nimic mai prejos decât cele disponibile în marile capitale europene. Vedeta festinului era adesea un tort de cinci sau şase etaje, de care nu se atingea nimeni până când regele nu îl „ataca” primul cu cuţitul.

Uneori la mese erau doar câţiva invitaţi, dar dineurile puteau umple spaţioasa sală de ceremonii a Palatului Regal. În noiembrie 1925, de ziua sfinţilor Mihail şi Gavril, Regele Ferdinand a oferit un dineu pentru 200 de ofiţeri decoraţi cu ordinul Mihai Viteazul. Bucătarii palatului au adaptat meniul spiritului belicos al adunării, astfel încât printre felurile de mâncare s-au numărat supa Mihai Viteazul sau îngheţata “Bombe Mărăşeşti”. În rest, s-a servit şalău cu maioneză, pateu de iepure, frigănele cu spanac şi curcan la frigare. După dineu, Regele Ferdinand, Principele Carol al II-lea şi ofiţerii s-au retras să bea cafeaua și să pună ţara la cale până târziu în noapte.

Un dejun din 1923, organizat cu ocazia Zilei Naţionale, venite simultan cu Paştele, a pus pe masa invitaţilor morun şi nisetru în sos ravigote (un sos cu ierburi sau oțet), şuncă cu aspic, galantină (un fel de ruladă) de pasăre, maioneză cu raci, miel fript şi salată rusească cu legume. Printre ele, ouă roşii vopsite de bucătăresele palatului.

Regele Carol I și Regina Elisabeta

Regele cu cea mai lungă domnie şi ctitor al castelului Peleş, Carol I era cunoscut pentru austeritatea cu care aborda mesele în familie. Regele prefera carnea de vită şi viţel, ficatul sau creierul, dar şi vânatul era adesea prezent în farfurii. la capitolul băuturi, Regina Elisabeta prefera laptele de bivoliţă, dar la masă se beau vinuri de Bordeaux, iar regele aprecia şi vinurile de Drăgăşani. Berea servită venea direct de la fabrica din Azuga. La curtea lui Carol I, bucătar a fost timp de trei decenii francezul Papa Gillet, care mai târziu va deveni patronul unuia dintre cele mai celebre restaurante bucureştene, Frascati. Şi Castelul Peleş avea propriul bucătar-şef, acesta fiind, în 1892, Ignace Goldenberger.

Regele Ferdinand și Regina Maria

Pe când erau principi, Ferdinand şi Maria au respectat cu sfinţenie protocolul impus de autoritarul Carol I, dar după înscăunare au adus câteva schimbări meselor de familie, fără a se îndepărta de la cumpătarea predecesorului lor. Regina Maria (de origine engleză, după cum se știe) a introdus, de exemplu, ceaiul de la ora 5.

Dejunurile erau uşoare, cu cel mult trei feluri de mâncare, iar vinul servit la masă venea exclusiv din românia. un mesean exigent şi tipicar, regele făcea dese observaţii cu privire la modul cum erau preparate felurile de mâncare şi era foarte preocupat de gustul untului, care era mereu preparat după indicaţiile sale.

După ce ani de zile Casa Regală a fost nemulţumită de o lungă suită de bucătari care nu rezistau în serviciu mai mult de un an, Regina Maria l-a angajat pe bucătarul-şef Edner, care a rămas fidel familiei până la decesul reginei, în 1938. Ulterior Edner s-a mutat la Curtea Regală de la Belgrad, chemat de regina Marioara a Iugoslaviei (fiica Reginei Maria și a Regelui Ferdinand).

Carol al II-lea

Regele Carol al II-lea a continuat tradiţia păstrată de tatăl său, Ferdinand. Orele de servire a dejunului şi a cinei au rămas neschimbate. conform contemporanilor, şi Carol al IIlea era preocupat de o alimentaţie sănătoasă, nefiind deloc gurmand, ba chiar foarte cumpătat din punctul de vedere al mâncării şi al băuturii. Un alt aspect interesant al relaţiei Regelului cu gastronomia: acesta era un tradiţionalist şi promova mâncărurile româneşti, cu care ţinea să-şi impresioneze mai ales invitaţii de naţionalitate străină.

Bucătarii lui Carol al II-lea au fost de origine germană: Carol Hüttel şi Iosif Strassman. Ultimul, fost elev al lui Auguste Escoffier, a inclus în meniuri felurile de mâncare româneşti. El este creatorul prăjiturii Caraiman, iar la aşteptatele „prânzuri pe pajişte” de la Sinaia un fel de mâncare nelipsit erau mititeii. Bucătarul Strassman a fost „moștenit” de Regele Mihai și a avut de suferit după înlăturarea monarhiei, când a fost considerat un paria de către comunişti, ajungând să gătească într-o cantină.  Bucătarul a prins şi vremuri mai bune în România: din 1968 a preluat bucătăria Ambasadei Franţei la Bucureşti.

 

Lista invitaților

În perioada Regelui Ferdinand, rare erau dejunurile restrânse, exclusiv în familie. La un prânz participau, pe lângă toţi membrii familiei, doamnele de onoare, aghiotanţii de serviciu și secretarii particulari ai Regelui și ai Reginei, bone, guvernante, ofiţerul de gardă, ofiţerul de ordonanţă și un număr de invitaţi. Ministrul Casei Regale, Constantin Hiott, și doctorul Familiei Regale, doctorul Mamulea, erau adesea prezenţi la dejun.

Castelul Peleș, la semicentenar

Pe 25 septembrie 1933 Castelul Peleș sărbătorea 50 de ani de la inaugurare, iar evenimentul a fost marcat de un dejun de gală legendar. Cina pentru 130 de persoane s-a servit în Salonul Florentin, Sala Maură și sufrageria castelului, bucătarii creând special pentru eveniment un desert „Castelul Peleș” (un parfait). Invitaţii au savurat cegă à la Parisiènne, pilaf Rustem Bey cu linte, boboci de raţă à la Bouquetière, salată Sinaia și crochete cu brânză. Mesenii au savurat delicatesele pe muzica tarafului lui Grigoraș Dinicu. A doua zi, dejunul s-a servit la Stâna Regală, în aer liber, iar invitaţii au fost în număr de 600. În meniu s-au aflat și sarmalele cu mămăliguţă.

Meniu de logodnă princiară

În februarie 1922 s-a celebrat la Palatul Cotroceni logodna principesei Marioara cu Regele Alexandru. Dejunul a fost compus din cotlete à la Pojarski, pulpe de miel la frigare, salată pariziană, sparanghel, sos mousseline. La desert a fost servit parfait cu castane și cafea.

Credit Foto: Daniel Angelescu, Fotograf al Casei Majestății Sale Regelui Mihai I.

Articol apărut în numărul iunie/iulie al revistei Bucharest Gentleman

More from Ștefan Dobroiu

Copilărie regală

O parte importantă din istoria României s-a scris în saloanele Palatului Cotroceni,...
Read More

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *