Moda, un cuvânt vulgar?

andy-julia-pg-2

Yves Saint Laurent spunea că moda pălește cu timpul, dar stilul e etern. De ani de zile suntem bombardați cu citate despre cum stilul este superior modei. Și totuși formatorii de opinie din domeniu continuă să dezbată pe tema diferențelor iluzorii dintre modă și stil.

S-au scris cărți, s-au făcut parodii, dar adepții stilului continuă să fluture steagul superiorității în fața oponenților.  E atât de dificil de înțeles că moda este despre relația hainelor cu momentul, iar stilul, despre relația purtătorului cu hainele sale? E atât de greu să înțelegem că moda este trecătoare, iar stilul, permanent? Că moda ne este dictată, iar stilul e o decizie personală? Că moda este imediată, iar stilul se formează într-un proces îndelungat? Neagă vreunul dintre noi că relația noastră cu hainele are un sens mai intim decât relația veșmintelor cu tendințele?

Și totuși aceste idei continuă să fie exprimate în felurite moduri, ca în acel „război teoretic” de 335 de ani dintre olanda și Insulele Scilly, în care nu a curs nicio picătură de sânge, iar totul s-a încheiat cu un tratat de pace semnat cu zâmbetul pe buze. Poate că e timpul să se încheie un armistițiu și între modă și stil, de vreme ce interesul de a integra elemente de stil în modă crește.

Lumea modei preferă, în general, creativitatea în detrimentul realizării artizanale, și artistul, nu meșteșugarul. Totuși în lumea modei masculine se întâmplă niște schimbări: designerii sunt acum mult mai atenți la lumea croitoriei pe măsură, pentru că observă cum mulți bărbați au devenit cunoscători. Ei au dobândit cunoștințe și un ochi critic, ceea ce îi face mai abili în a diferenția calitatea de gunoi. Iar designerii care au devenit adepți ai stilului / croitoriei pe măsură, precum Yves Saint Laurent, la un moment dat,  schimbă pentru totdeauna modul în care creează. În 2012, de pildă, la colecția Dior Homme erau vizibile calitatea paltoanelor și a cămășilor, ce păreau făcute pe măsură sau cel puțin aveau acel aer.

Se întâmplă adesea ca un entuziast al modei de top (high fashion) să se „convertească” într-un entuziast al modei pe măsură. În schimb, inversul este puțin probabil, pentru că în lumea bespoke și made-to-measure capeți o alură la care este greu să mai renunți ulterior. În universul manufacturii ești atras într-un labirint irezistibil de istorie, mistică și promisiuni de transformare. Așa încât sunt de înțeles entuziasmul și „rezistența” adepților stilului.

Întrebarea este dacă bărbatul care e gata să dea 5.000 de dolari pe un costum la modă este conștient că ar putea alege unul creat pe măsura sa, manual, pentru aceeași sumă sau chiar mai puțin. (Și ar fi un costum adaptat pentru el, nu unul pentru care ar fi nevoit să se adapteze).

Un nou jucător pe piață

Sosirea mărcilor-punte sau de „de compromis” în croitoria de lux a adăugat o nouă energie pieței. Brandurile situate între modă și croitorie de lux reprezintă veriga lipsă dintre cele două lumi (de fapt, sub-mărci de lux ale unor branduri globale). Aflate între ready-to-wear și lucrat manual, ele au un potențial mare, dacă reușesc să distragă atenția de la ambele zone – modă și lux creat pe măsură, artizanal.

Se spune că Tom Ford, fostul director Gucci și YSL, a adus “glamour-ul” înapoi în modă. El a plecat de la Gucci în 2004 și a creat un brand-punte care a devenit iconic și atrage atât clienți din moda high, cât și din cea sartorială. Ralph Lauren, cu al său Purple Label, este un alt exemplu. Ei au inclus în colecții detalii din zona artizanatului – buzunarul de piept înclinat, cheutori cusute manual, umeri bine conturați, sacou strâns pe talie, o linie generală mai „curată” și materiale de calitate.

Rămâne de văzut dacă restul modei va urma acest drum, apropiindu-se de lumea croitoriei de lux. Educația în domeniu devine însă indispensabilă atât pentru clienți, cât și pentru branduri și, cel mai probabil, vom vedea cum calitatea și indicatorii stilului, precum sacoul lucrat pe canvas sau finisaje atente, vor fi luate din ce în ce mai în serios.

Pe de altă parte, unele case de croitorie tradițională aruncă priviri de partea cealaltă, rămânând fidele valorilor proprii. Richard James, Richard Anderson, Timothy Everest și Norton and Sons sunt câteva dintre numele de pe Savile Row care seduc din ce în ce mai mulți domni cunoscători. Ei au acum și linii ready-to-wear în care păstrează trăsături din manufactură, însă nu încearcă să inducă în eroare, cum fac alții, prin diverse trucuri de aparență.

Cu fiecare sezon, schimbul dintre cele două lumi se intensifică, iar piața are doar de câștigat – de fapt, toată lumea are de câștigat. Poate că e momentul să semnăm un armistițiu între tabăra modei și cea a croitoriei clasice.  Totul este să fim gata să facem schimb de cunoștințe. Altfel spus, să fim ready-to-share.

 

Articol apărut în numărul de august/septembrie al Bucharest Gentleman

Foto credit: Andy Julia pentru Parisian Gentleman

More from Sonya Glyn Nicholson

Pentru cine și cum ajungem a fi „bine îmbrăcați”

Comicul american Will Roger nu a spus-o pe ocolite: „Prea mulți oameni...
Read More

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *