Oamenii cu „capinimă”

meeting pixabay

 

În acest text se folosesc cuvinte precum donator și beneficiar, ba chiar business plan. Însă totul este, în definitiv, despre o relație firească de când lumea – ajutorarea celorlalți. Un lucru prea important pentru a-l face „la întâmplare”, adică fără o consiliere în filantropie.

Pentru cei mai mulți dintre noi generozitatea este ocazională și se îndreaptă către oameni care se întâmplă să ne iasă în cale într-un fel sau altul. Însă există și alt mod de a proceda, mai pragmatic și inteligent, mai ales dacă la mijloc sunt bani. Nu sunt destui bani pentru a rezolva toate problemele din lume, de aceea, dacă vrem să donăm, este important să donăm eficient. Este principiul după care funcționează filantropia „cu cap” sau „capinimă”, după cum o numesc cei de la Asociația pentru Relații Comunitare mai nou. Pentru a face bine nu e suficient să ai inimă, trebuie să folosești și „capul”.

Consilierea în filantropie ne propune să abordăm donațiile pragmatic și lucid – din perspectiva nevoilor celorlalți, dar și a propriilor nevoi. E o abordare de business care pune față în față și potrivește ca într-un lego nevoile unui ONG cu cele ale unui donator. Principiul este de a ajuta ca resursele disponibile să ajungă la locul potrivit (o cauză aproape de sufletul acestuia), dar numai cu condiția ca și beneficiarul să ofere după aceea follow up.

Contrar credinței cinice că povestea „vinde”, nu întotdeauna nevoia cuiva ne determină să dăm, e mai degrabă „o întâlnire între nevoia ta și nevoia celuilalt”, spune Mădălina Marcu, una dintre puținii consilieri în filantropie din România. Este o satisfacție mult mai mare pentru toată lumea dacă donatorul are  o abordare pe termen lung – de pildă, ajută financiar câțiva elevi, dar în același timp construiește cu ei o relație, ține legătura în timp și este la curent cu evoluția lor.

Posibilul donator trebuie să fie activ la rândul lui, de la început – să se documenteze, să facă o introspecție întrebându-se unde și cum ar vrea să ajute și de ce. Cauza trebuie să i se potrivească, să fie pe măsura posibilităților, dar și a nevoilor sale sufletești. La rândul său, beneficiarul trebuie să prezinte un fel de business plan, prin care arată cum vor fi folosiți banii.

Cum funcționează, de fapt consilierea în filantropie? Nefiind fundraising și nici o vânătoare de donații si donatori, de cele mai multe ori, cei care vor să ajute caută singuri sfaturi, fie pentru că au fost deja dezamăgiți sau chiar înșelați când au donat bani și vor să se asigure că de data aceasta lucrurile se întâmplă „cu cap”. Așadar cei doi (donatorul și consilierul) aleg împreună o organizație prin care se asigură că ajută cauza potrivită. consilierul este obligat să dea orice informații care țin de etica organizației alese, dacă există probe, nedumeriri sau îndoieli despre relația lor cu donatorul. „Sunt organizații care își fac treaba foarte bine, dar în relația cu donatorii au lacune, din lipsă de resurse, iar omul trebuie avertizat”, spune Mădălina Marcu. Una dintre dilemele profesiei sale este că din exterior nu e clar pentru cine lucrează consilierul în filantropie –pentru clientul donator sau pentru beneficiarul final (cei cărora li se adresează ajutorul, nu ONG-urile). „Pentru noi, donatorului trebuie să i se asigure o experiență mulțumitoare, dar pentru toți e important feedbackul, desigur”.

Mădălina Marcu practică de 10 ani consilierea în filantropie în cadrul Asociației pentru Relații Comunitare, un ONG care ajută celelalte ONG-uri să mobilizeze resursele în comunitățile din România, iar o dată pe an premiază generozitatea în cadrul Galei Oameni pentru Oameni.

Articol apărut în numărul 5 al revistei Bucharest Gentleman

Foto: pixabay

Written By
More from Iulia Stancu

Lecturi cu și despre ”păcătoși”

Vieți scandaloase. Curtezane, concubine și amante celebre. De Ian Graham, editura Polirom...
Read More

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *