Transilvania senină

Zalanului 3-LM

Imagini cu păduri îngălbenite sau pajiști înflorite (după anotimp), mese pline cu bunătăți  și oameni veseli. În ciuda clișeelor și superstițiilor, în această parte de Transilvania, mai exact în Covasna, singura „vrajă” descoperită a fost cea „aruncată” asupra vizitatorilor – toți vor să revină. Cât despre cei care au reînviat zona și au salvat o comunitate, s-ar putea să îi cunoașteți de undeva -unul dintre ei este prinț, celălalt, conte. 

Poarta, nu prea înaltă, pare doar o spărtură în piatră, cu o cruce decupată deasupra. Așa intri pe „domeniul” de la Valea Zălanului din Covasna ( foto sus -Lucian Muntean), locul unde moștenitorul tronului Marii Britanii alege să vină în fiecare primăvară, pentru că vede un adevărat lux în poienile de orhidee, aerul pur și firea oamenilor. Pare puțin? Pentru cei mai experimentați călători, autenticitatea este mai valoroasă decât hotelurile de 5 stele.  

Cele patru case țărănești de la poalele dealului  sunt centrele acestui domeniu, fiecare cu câte un dormitor sau două în stil rustic. Decorul este 100% de-al locului, cu lăzi pictate, icoane, covoare, usturoi deasupra ușii și ștergare din zonă, dar și câte un element surpriză – o poză cu regina Angliei, un raft cu cărți în engleză, un teleobiectiv pentru privit păsările (birdwatching). Un fel de casă a bunicii luată în stăpânire de nepotul revenit de peste hotare.

Pentru că nu există recepție, inima domeniului este salonul (sala de mese) amenajată în fostul grajd, vopsit acum albastru, spre surpriza localnicilor, pentru care această nuanță semnaliza în trecut cele mai modeste locuințe. În interior, imaginea de acum este cea a unui duplex rustic, cu salon privat, șemineu și punct de observație a păsărilor la etaj, iar la parter sală de primire sau de mese, după caz. Masa e pregătită tot aici, într-o încăpere separată și nu e nevoie de „maitre d’hotel”, pentru că știi când masa este gata după aroma plăcută care vine din bucătărie și după glasurile doamnelor de acolo, care se liniștesc brusc.

Încălziți de cină și paharul obligatoriu de chimion  sau palincă (parte din inițiere la sosire), oaspeții sunt poftiți apoi în casa aleasă – oricare ar fi, confortul e același (încălzire prin podea, băi la standarde de hotel),  iar atmosfera -cea de casă a bunicilor, cu miros de munte și foc de lemne. 

Simplitate nu înseamnă însă că lumea se plictisește. Călărit, off road, drumeții, activitățile sunt împărțite pe zile, dar gazdele și însoțitorii sunt flexibili: marțea se organizează drumeții cu ponei, miercurea plimbare la stâne, vinerea  picnic pe deal, sâmbăta plimbare prin sat și degustări de produse locale în casele localnicilor, duminica grătar lângă râu și întâlnire cu cărbunarii. Există și varianta naturală și rustică a unui spa: vara, bazinul cu apă minerală – și broscuțe incluse uneori – iarna, mofeta (spațiu special, cu emisii naturale de dioxid de carbon și sulf, care ajută circulația).

Merită făcută o plimbare prin sat pentru a descoperi că oamenii locului sunt primitori și pașnici. Strămoșii lor au știu să fie însă și aprigi – în urmă cu câteva secole au dat foc fabricii de sticlă care îi exploata (aceeași de unde provin vitraliile Bisericii Negre din Brașov). Aceasta și alte povești inedite sunt spuse la micul muzeu înființat de un tânăr ce a adunat obiecte și fotografii pentru a documenta secole de istorie a locului.

Primăvara, principala atracție este cea „regală” (preferata Prințului Charles) – pajiști cu orhidee sălbatice și zeci de specii de plante pe metru pătrat. Vara sunt șanse ca unul dintre concertele SoNoRo Conac să treacă pe aici ca bonus (în 2016 a fost prima oară). Altfel, există cărți în limba română sau engleză și poți oricând să exersezi pictatul, desenatul sau fotografiatul.

POVESTEA UNEI DESCOPERIRI

Kalnoky by Boghian
foto de Alex Boghian

 

 

 

 

 

 

 

Casele de oaspeți de acum  de la Zălanului au fost descoperite de Prințul Charles cu ajutorul contelui Tibor Kalnoky (foto), la rândul său revenit acum câțiva ani în zona unde strămoșii săi au trăit cu secole în urmă.  Contele a vizitat zona pentru prima oară în anii 80, pentru a găsi doar pietre și ruine. Totuși, spune el, era ceva în plus care l-a făcut să revină mai târziu–localnicii. De ce mai târziu? „Pentru că nostalgia e bună, dar nu fără un plan”. Iar planul nu numai că a revitalizat zona prin turism, dar promite să facă din ea un centru al educației prin diferite proiecte sociale. Dar lucrurile nu s-ar fi întâmplat fără ajutorul celui care îi devenea prieten, Prințul de Wales.

„Prințul Charles venise la noi la Micloșoara pentru că era interesat de ce făcusem acolo. Îmi descria într-o discuție locul ideal pe care i-ar plăcea să-l aibă – izolat, în plină natură. Atunci i-am spus <dar eu cunosc un astfel de loc>! și l-am dus la Valea Zălanului”, povestește Tibor Kalnoky. „Am mers pe jos de la Micloșoara – ne-a luat o zi să parcurgem cei 18 km – și am ajuns pe un deal, deasupra caselor de acum, care erau dărâmate, abandonate. Și i-a plăcut, pentru că a descoperit aici ceea ce el promovase timp de 40 de ani în Anglia – turism ecologic, trai sustenabil. El mi-a deschis ochii către biodiversitatea locului”.

Deși locul este prezentat ca aparținând Prințului Charles, porțile sunt deschise oricui, ca în orice altă pensiune. Cu condiția să-și asume izolarea: trezitul în liniște deplină, lipsa semnalului și drumul forestier pe care se ajunge nu sunt pe placul oricui. Dar sunt pe placul călătorilor sofisticați, majoritatea englezi, aflați în căutarea „luxului simplității”. Dacă mai adaugi că pe o rază de 10 km nu e nicio altă așezare, iar, în  satul minuscul, la școala primară sunt doar 10 copii, realizezi că „exclusivist” are aici alt sens.

 

MICLOȘOARA -REGĂSIREA

 

Miclosoara byBoghian
foto de Alex Boghian

Nu departe, la jumătate de oră distanță, se află altă așezare cu farmec și o istorie inedită, cea legată de conte și familia sa. Micloșoara este o zonă mai puțin izolată, al cărei centru a fost în trecut castelul Kalnoky. În noiembrie 2016 contele Tibor Kalnoky a redeschis castelul după câteva zeci de ani în care acesta a funcționat, pe rând, drept CAP, casă de cultură și croitorie. Refăcută cu mari eforturi de documentare și cu fonduri norvegiene, clădirea este inedită ca stil și formă, cu decorațiuni exterioare realizate după un model trimis de un strămoș cancelar al Transilvaniei de la Viena. Era inițial un „castel de vânătoare”, iar de acum va funcționa ca muzeu, loc de evenimente și centru al meșteșugarilor și artizanilor. Nu îi lipsește grădina renascentistă, iar în cele 3 săli din mijloc va fi amenajat muzeul, cu artefacte din secolele XVII-XIX, de la mobilier, la mici obiecte de decor, cumpărate din târguri sau de la oameni sau chiar „reimportate”, precum un scaun venit de la Viena.

Datorită Fundației Prințul de Wales și contelui Kalnoky, Micloșoara este deja un centru pentru tradiții și meșteșuguri: aici se organizează cursuri de gătit, cusut, recondiționat case pentru oameni din toată țara, iar castelul va oferi și spațiu pentru creațiile și produsele localnicilor.

Turiștii cad pe rând sub vraja atmosferei de aici (comparabilă cu cea din romanele Agathei Christie, minus crimele respective), a plimbărilor cu ghizi istorici și botaniști sau a prânzurilor „internaționale”, la care toți oaspeții, indiferent de unde vin, mănâncă împreună. Iar dacă, venind din metropole grăbite, vi se pare că aici totul parcă durează mai mult, gândiți-vă că numai așa putem aprecia mai bine tot ce ni se oferă – un adevărat lux…

Click aici pentru o galerie foto din Valea Zălanului și Micloșoara

COVASNA

Numită și ținut al conacelor (sunt nu mai puțin de 160), Covasna are și alte atracții, pentru toate gusturile : de la izvoare de ape minerale, bazine naturale cu sulf –adevărate spa-uri  în pădure, la hoteluri cu tot confortul (inclusiv în castele) sau pârtii de schi. Cele mai autentice experiențe sunt însă vizitele la meșteșugari, fiind unul din puținele locuri unde aceștia supraviețuiesc și au porțile deschise – de la cofetari (kurtoskalac, turtă dulce), la fierari și dogari. Pentru informații și pachete turistice, viziteazacovasna.ro

 

Articol apărut în numărul 5 (noiembrie/decembrie) al revistei Bucharest Gentleman

Written By
More from Iulia Stancu

Între piața financiară, cărți și artizani

Fascinația față de civilizația niponă l-a dus și l-a ținut timp de...
Read More

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *