Galop în raiul cailor

Cross Country

La Prod (Sibiu), în zona satelor cu biserici fortificate și a  poienilor cu flori, înconjurat de dealuri împădurite, am descoperit un alt loc secret al Transilvaniei: 34 de hectare unde caii și oamenii sunt fericiți. 

Un loc unde și caii și oamenii să fie fericiți – asta căuta Mihnea Vîrgolici în 2002 și l-a găsit într-o plimbare printre dealuri în zona Sighișoara, pe unde trecuse pentru festivalul medieval. Atunci a vândut micul club de călărie pe care-l avea lângă București și s-a mutat la Prod, într-un fost IAS ((Întreprindere agricolă de Stat) dărăpănat, fără apă, fără ferestre. Nu avea fonduri, dar avea un plan. Acum în clădirea principală de pe domeniu sunt câteva spații de cazare în stil country chic spectaculos, iar domeniul atrage turiști din toată lumea. Însă între momentul de început și acum, a fost nevoie de o perseverență greu de imaginat.
Cross Country Farm s-a născut cu greu, a supraviețuit și mai greu, dar acum după 15 ani, a înflorit și este (aproape) cum și-a dorit proprietarul. Visător perfecționist și perseverent, cu o poveste demnă de un roman, Mihnea a trăit aici ca Robinson Crusoe, trecând prin ierni cumplite și o mulțime de lipsuri, înainte de a reuși să creeze ferma ecvestră recunoscută la nivel internațional și locul turistic de azi. Cross-country este, de fapt, numele unei probe periculoase de echitație care presupune trecerea peste obstacole din natură. S-ar putea spune că nașterea acestui loc a fost tot un fel de probă foarte dificilă. Nu a fost un galop, ci un ritm lent, dar rezultatul a ajuns să fie apreciat și de turiști și de specialiști. Mihnea Vîrgolici avea planuri să-și facă o fermă de cai încă de la vârsta de 10 ani. A studiat Cross interior

medicina veterinară și a devenit arbitru internațional de echitație, iar la 27 de ani avea un mic club de echitație, pe care l-a vândut pentru a se muta la Prod, cu un singur cal și alte câteva animale pentru traiul zilnic. În schimb, exista un loc unde visul său era bine conturat: un site unde locul era descris așa cum își dorea el să fie. Primii șapte ani au fost foarte grei, Mihnea a trăit din agricultură și a trecut prin momente de cumpănă, cu zăpadă în cameră, apă rece și singurătate, printre altele. La aproape 30 de ani trăia singur într-o fermă izolată și aproape fără speranța de a-și vedea planul realizat. Lucrurile s-au mișcat încet, foarte încet, în special din lipsa fondurilor. Dar a ajuns să aibă trei cai și o bicicletă, apoi a sosit și prima clientă, o americancă, ușor surprinsă de condițiile rustice de atunci. Dar proprietarul a reușit apoi să facă modificări mai importante locului și, cu ultimii bani a făcut fluturași de promovare, pe care i-a împărțit în zona turistică a Sighișoarei, aducând astfel și primii turiști „adevărați”.
Între timp, în august 2004 Mihnea a ajuns la olimpiada de la Atena, pentru că fusese selectat în echipa tehnică pentru disciplina echitație. Nu s-a întors cu mulți bani (pentru a ajunge acolo a vândut o vacă), ci cu ceva mai multă speranță. La finalul anului 2004 avea însă un grajd cu 18 cai și începuse lucrările pentru o mică pensiune în adevăratul sens al cuvântului. Totul a fost ridicat și renovat prin mijloace proprii și cu ajutorul părinților, la un moment dat. Așa au început să vină constant turiști și s-au organizat inclusiv evenimente de tip corporate. Peste încă șase ani, un articol din ghidul Lonely Planet punea satul Prod și ferma sa pe primul loc în topul celor dedicate echitației în România.

cross 4Pe atunci, cei care veneau la Cross Country Farm erau în majoritate străini, deși locul nu arăta ca acum, când a fost reamenajat de un designer profesionist, Adela Vîrgolici. Îi atrăgea peisajul de poveste, desigur, dar cei mai mulți veneau pentru că ferma își construise, încet și sigur, o reputație de profesionalism, practicând călăria responsabilă, într-un domeniu în care restul concurenței din România nu era la fel de riguroasă. În echitație, viața depinde de respectarea regulilor. „Călăria de agrement nu e același lucru cu cea sportivă. Poate fi foarte relaxantă și plină de adrenalină și în același timp responsabilă, dar trebuie să prevezi toate scenariile posibile, cum interacționează călărețul și calul”, explică Mihnea. „Călăria are un grad ridicat de risc, nu poți spune niciodată călărețului să stea liniștit că nu se întâmplă nimic. Calul este un animal minunat, dar e ca o bombă cu ceas, imprevizibil. De aici, importanța instructorilor și a unui manager și proprietar cunoscător, care să știe ce să ceară acestora. Ca instructor, când faci o plimbare călare împreună cu un grup, ai aceeași responsabilitate ca un pilot de avion, viețile călăreților depind de tine”, adaugă el.
Plimbările ecvestre sunt pentru cunoscători, dar și începătorii se pot bucura de ele, cu calul potrivit. Acum la Cross Country Farm sunt 30 de cai, împărțiți pe niveluri de dificultate, la fel ca instructorii, specializați, de asemenea, pe niveluri diferite. Proprietarul îi angajează pe cei din urmă în special în sezonul de vară, dar a lucrat și cu voluntari din Germania și Țările Scandinave, specialiști care veneau fără să ceară altceva în schimb, în afara cazării și a unei experiențe inedite care echivala pentru ei cu o vacanță. În Vest, acest tip de turism de echitație este foarte scump, în special din cauza cheltuielilor cu îngrijirea cailor. Proprietarul Cross Country spune că unele cheltuieli pot părea extravaganțe, dar sunt necesare: iarna este nevoie de aruncătoare de zăpadă pentru copite (un sistem care permite călăria iarna), alteori trebuie să importe fân din Ungaria, în momentele când nu găsește în țară.
Torent, Malga, Rocky, Dante și Josephine sunt câțiva dintre caii pur sânge cu care se pot face programe de călărie pe măsură, pentru călăreți de orice nivel. Doritorii pot încerca și plimbările cu căruța sau trăsura trasă de ponei. Acum turiștii români i-au depășit ca număr pe cei din afara țării, dar una dintre satisfacțiile proprietarului rămâne accea că ferma sa promovează Transilvania în străinătate. Tot la capitolul mândrie intră și concursul pe care îl organizează din 2011 la Prod, The Horse Show, un concurs cu secțiune universitară internațională, recunoscut și premiat de cinci ori ca fiind cel mai bun de acest gen. anul trecut, acesta a inclus un show cu acrobații și elemente etno și pentru zonă este un adevărat eveniment. Mihnea Vîrgolici este și directorul Karpathia Horse Show, un concurs elitist de la Florești (Prahova), organizat împreună cu proprietarii domeniului. În 2016 concursul a avut un record de public 8000 de spectatori.
Ascultându-l pe Mihnea, rămâi uimit de poveștile sale, fie că ești pasionat de cai sau nu (încă), dar la final ai senzația că tot mai rămân multe de spus, povești grele sau frumoase, pe care le păstrează cu siguranță pentru cei care vizitează micul său rai de Transilvania. 

Written By
More from Iulia Stancu

Ocolul Pământului din școală în școală

De la directorul unei școli internaționale nu te aștepți să mărturisească faptul...
Read More

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *