Când o zbura mașina

ehang 184

În anul 2017, mașinile nu mai sunt dependente de benzină sau motorină și nici de șoferi. Se ”hrănesc” cu electricitate și sunt ghidate de inteligențe artificiale cu reflexe considerabil mai agere decât ale noastre, dar unii încă nu sunt de părere că trăim în viitor. Poate mașinile zburătoare i-ar putea convinge.

Unul dintre cei mai influenți oameni din domeniul tehnologiei, mai exact, Bill Gates, a declarat că ”mașinile zburătoare nu reprezintă o metodă foarte eficientă de a muta un obiect dintr-un punct în altul”. Noi ne bucurăm că asta nu a oprit anumite companii din a gândi aparate de zbor care, într-un timp relativ scurt, ar putea înlocui mașinile ”clasice” și ar putea decongestiona șoselele.

Cu toate că pare o ”obsesie” recentă, mașina zburătoare are un loc în mintea omului de mai bine de o sută de ani. Prima mențiune a unui astfel de vehicul o face Jules Verne, în romanul ”Stăpânul lumii”, publicat în 1904, iar primele încercări de a construi o astfel de mașinărie datează de acum peste 70 de ani. chiar și Henry Ford a prezis, în 1940, că omenirea va avea parte de un hibrid dintre un avion și o mașină și, la numai câțiva ani după această declarație, Ted Hall prezenta lumii o primă astfel de creație (foto stânga). După 66 de zboruri de probă reușite, însă, proiectul era închis. Din cauza unei defecțiuni, aparatul lui Hall – o mașină cu trei roți și aripi detașabile, s-a prăbușit, iar proiectul a fost considerat prea periculos pentru a putea fi continuat. Destul, totuși, cu istoria. În anul 2017, tehnologia e cu mult înainte și există prototipuri sigure și planuri mărețe și despre ele vă vorbim mai jos.

Prototipuri funcționale, gata de scos la vânzare

 

TerraFugia TransitionTerrafugia The Transition a văzut lumina soarelui în 2009 și este un vehicul zburător funcțional din toate punctele de vedere. Seamănă mai mult cu un avion decât cu o mașină, dar aripile i se pliază și poate circula lejer chiar și pe străzile înguste, la ”viteze de autostradă”, spun producătorii. În aer, modelul the transition ajunge până la 650 de kilometri pe oră, iar altitudinea maximă este de 3.000 de metri. siguranța nu a fost lăsată pe ultimul loc, inginerii de la terrafugia implementând centuri speciale, airbag-uri, dar și o parașută capabilă să susțină întreaga greutate a mașinăriei. Costă peste 250.000 de dolari și deja se lucrează la următorul model, adică tF-X, care are un aspect mult mai futurist și care va putea decola vertical, de pe loc.

aeromobil 3.0Aeromobil există, în stadiu de proiect, încă din 1990, iar în 2017 a ajuns la versiunea 3.0. Atinge 160 km/h la sol și 200 km/h în aer și ar putea scurta considerabil timpul petrecut între serviciu și casă sau, de ce nu, în drum spre o destinație de vacanță. Aripile retractabile sunt proiectate astfel încât să permită decolarea rapidă, iar suspensiile sunt gândite în așa fel încât aterizarea să nu îl zguduie prea tare pe pasager. Integrează un pilot automat, dar și un sistem de parașutare în caz de urgență, iar creatorii spun că va putea fi cumpărată începând cu anul acesta.

PAL-V OnePAL-V One seamănă mai mult cu un elicopter decât cu o dronă și 45 de norocoși din lume vor putea să o și încerce. În 2013, compania a scos-o la vânzare, în serie limitată, pentru suma de 500.000 de euro bucata, urmând ca livrarea să aibă loc în 2017. Are trei roți și un aspect agresiv și prinde o viteză maximă de 180 de kilometri pe oră. În PAl-V one încap șoferul și un pasager (foto sus), iar compania care a creat-o a deschis chiar și o școală pentru cei care vor să învețe să o conducă și să o piloteze.

Ehang 184 (foto principală) și-a făcut apariția la începutul anului trecut și, cu toate că nu poate circula și pe șosele, ar putea fi viitorul transportului personal. Arată ca o dronă de dimensiuni mari și decolează de pe loc cu ajutorul celor opt motoare. Nu se ridică foarte mult de la sol și nici nu prinde viteze absurde, zburând la o altitudine maximă de 500 de metri, cu o viteză de croazieră de 100 de kilometri pe oră. tehnologia pe care o are la bord este, însă, uimitoare. Este un aerovehicul autonom și e tot timpul pe pilot automat, însemnând că pasagerii nu vor avea nevoie de licențe de zbor pentru a se deplasa cu ea. Nici prețul nu este tocmai absurd: 200.000 de dolari pentru o dronă electrică care te duce de colo colo cât ai clipi și fără stresul de a o manevra. Probleme şi rezolvări Acum că am văzut că există aceste mașini, că funcționează și că, teoretic, pot fi cumpărate, mai rămâne o întrebare: de ce nu le vedem pe străzi și pe cer? răspunsul este simplu: pentru că oamenii sunt predispuși la accidente, iar un vehicul care se izbește de etajul 14 al unei clădiri de birouri poate provoca mai multe daune decât unul care intră într-un parapet. Din fericire, pentru asta există o rezolvare, pe care cei de la Ehang au și pus-o în practică: pilotul automat. cu toate că marile companii din industria auto se chinuie de ceva timp să implementeze tehnologii care să dea autonomie mașinilor clasice, piloți automați există pentru avioane de ceva timp și funcționează fără probleme. Explicația e simplă: în aer nu există pietoni, gropi în asfalt, semne de circulație sau bicicliști, deci inteligențele artificiale nu folosite nu ar trebui să fie la fel de complexe ca în cazul celor folosite la sol.

Să zicem că producătorii ar reuși să demonstreze că aceste mașinării plutitoare sunt, într-adevăr, sigure pentru oamenii de rând și chiar ar găsi câțiva potențiali clienți care să le și dorească. Atunci ar interveni încă o problemă: cea a reglementării. Guvernele ar trebui să gândească legi speciale pentru aceste vehicule, să delimiteze culoare speciale de zbor practic, să regândească un sistem aflat în folosință de pe vremea căruțelor. După cum am văzut în ultimii ani, tehnologia avansează mereu mai repede decât legislația, dar tot companiile ar putea avea un cuvânt important de spus și în această privință.

Dacă numai o mână de oameni și-ar permite aceste vehicule, guvernele nu ar simți presiunea de a gândi legi speciale pentru ele. totuși, dacă ele ar fi la tot pasul și ar putea fi folosite, în regim de taxi, de către oricine, atunci lucruri ar sta puțin diferit. uber a anunțat, anul trecut, că în cinci sau zece ani vrea să aibă o flotă de mașini zburătoare autonome care să ducă pasagerii dintr-un loc în altul. De asemenea, Airbus a anunțat, în luna ianuarie a acestui an, că are planuri pentru crearea unui serviciu cu taxiuri zburătoare și speră ca, până la finalul lui 2017, să-și și testeze vehiculele proprii.

Cei care sunt încă sceptici și nu cred că trăim deja în viitorul pe care ni-l imaginam acum 10 sau 100 de ani trebuie să mai ia în calcul un lucru. Dacă giganți precum Amazon deja își distribuie coletele cu ajutorul dronelor, nici noi nu mai avem mult până în punctul în care ne vom sui într-o dronă pentru a ni le ridica singuri de la sediu.

More from Palade Octavian

Omul, cât trăiește, se joacă

Patolli, Gebeta, Chaupar, Shatranj, Senet, Ludus Latrunculorum – acestea sunt doar câteva...
Read More

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *